Аккерман. Крепостная площадь, Женская Гимназия = Ackermann. Der Festungs-Platz und Mädchen-Gymnasium La începutul sec. XX în Ackherman au fost înfiinţate un şir de instituţii de şcolarizare printre care şi Liceul de Fete. Această perioadă coincide cu vremea cînd oraşul a fost transmis societăţii „Одесскому Обществу истории и древностей”.

Аккерман. Крепость = Ackermann. Die Festung Zidurile Cetăţii erau întărite de 34 de turnuri majoritatea n-au ajuns până în zilele noastre. 12 dintre ele fiind de luptă. Fiecare turn avea denumirea sa: Ovidiu; Puskin; Temniţa; Tamara etc.

Аккерман. Город и пристань = Ackermann. Die Stadt und der Hafen În anul 502 înaintea erei noastre îşi are începutul istoria acestui oraş. După hotărârea UNESCO a fost înscris în lista celor 10 oraşe vechi din lume, care şi-a păstrat existenţa intactă cu diferite denumiri. Actualmente se numeşte Belgorod-Dnevstrovsk.

Bender. Бендеры. Вид на купальни на р. Днестр

Bender. Strada Andreev Până în 1908 s-a numit astfel, apoi Haruzinscaia între anii 1908-1918 şi Regina Maria din 1918 – 1940. După 1940 se numeşte str. Lenin, fiind cea mai principală arteră din oraş. Prima atestare documentară începe cu un document din anul 1408 pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun, însă oraşul e mult mai vechi cu denumirea de Teghineachciou ca sub dominaţia tucească să se numească Bender, adică port.

Biserica Greacă. Chişinău Biserica "Sf. Pantelimon" a fost zidită în 1892, de către remarcabilul arhitect Alessandro Bernardazzi. Este fosta capelă a comunităţii greceşti, ctitoria fraţilor Ivan şi Victor Sinadino. Evocă aspectul arhitectural exterior al unei biserici caracteristice pentru Grecia. Are planul în formă de cruce cu ramurile egale. Silueta este înviorată de două turle voluminoase, cu cornişele în segment de cerc.

Бельцы. Бес[сарабия]. Земская управа = Bjeltzy (Bess[arabia]) Magistrat du Zemstwo. Zemstva (Consiliul judeţean) din Bălţi a fost primul organ din Basarabia care s-a pronunţat la 3 martie 1918 în favoarea unirii Basarabiei cu România. Primele atestări documentare despre localitatea Bălţi datează din anul 1421. Pentru denumirea actuală a urbei există un document sigur scris la 18 iunie 1774, dar mai este unul, la fel de sigur - cel din 1766, în care se spune că feciorii negustorului Panait Sandu, Costache şi Iordache, intraseră în posesia unei jumătăţi din moşia Bălţilor, cealaltă jumătate revinind Mănăstirii Sfântului Spiridon din Iaşi. Oraşul Bălţi apare în documente ca târg de cai.

Casa noastră din Chişinău "Casa Noastră" a adăpostit, în timpul revoluţiei (1917-1918), sediul Consiliului de Miniştri al Republicii Democratice Moldoveneşti.

Casa nobilimii basarabene. Chişinău Blogorodnoe sobranie - casa întrunirilor nobilimii basarabene, construită în 1888 pe locul Clubului Englez, distrus în 1886 de un incendiu. A fost clădită în stil clasic cu elemente de baroc, la intrare aflându-se un foişor original, iar pe faţadă - cariatide. În local se petreceau serate literare, baluri, concerte şi exista chiar un patinoar. În 1952 pe fundamentul păstrat după război s-a construit Cinematograful „Patria”.

Беccapaбия. Гербовецк// Монастырь Mănăstirea Hârbovăţ a fost întemeiată în anul 1730 de către boierul Constantin Carpuz. Însa după părea unor istorici, mănăstirea a fost intemeiată în veacul al XVII-lea de către câtiva călugări fugari, veniţi din mănăstirea Bersan - Polonia, iar numele ei ar proveni de la unul din cei dintăi căalugări.

Беccapaбия. Аккерманск[ая] Крепость. Aceiaşi Cetate Albă în 1484 este cucerită de armata turcească de 300-mii ieniceri conduşi de sultanul Baiazit al II-lea. După 16 zile de lupte aici a fost instaurată dominaţia turcească care a durat 328 de ani.

Беccapaбия. Аккерманск[ая] Крепость Aceiaşi Cetate Albă în 1484 este cucerită de armata turcească de 300-mii ieniceri conduşi de sultanul Baiazit al II-lea. După 16 zile de lupte aici a fost instaurată dominaţia turcească care a durat 328 de ani.

Беccapaбия. Аккерманск[ая] Крепость

Cercul Militar - Chişinău Cercul Militar a fost construit la începutul sec. XX. S-a aflat pe actuala str. M. Eminescu nr. 43, într-o casă particulară, mai târziu demolată şi înlocuită cu alt edificiu.

Cetatea Albă. Bugas Bugaz (în limba ucraineană Zatoka) este un oraş în sudul Basarabiei. Astăzi e o staţiune balneară de pe coasta Mării Negre. Pînă la 28 iunie 1940 a făcut parte din judeţul Cetatea Albă. La Bugaz se află podul peste strîmtoarea Ţarigrad.

Cetatea Albă. Cetatea Ştefan cel Mare Cea mai veche cetate de frontieră a Moldovei. În secolul VI î.e.n. în locurile respective se afla colonia Tiras, o cetate-polis grecească şi greco-română avînd în aceste perioade numele respective de origine. Grecii o numeau Levcopilis, dacii - Vidava, romanii - Alba Iulia, genovezii - Moncastro sau Maurocastro, turcii - Akkerman, ruşiiBelgorod. Prima menţiune a Cetăţii Albe ca parte a Moldovei datează cu anul 1386. În 1476 a fost reconstruită de Ştefan cel Mare.

Cetatea Albă. Cetatea "Ştefan cel Mare" Cea mai veche cetate de frontieră a Moldovei. În secolul VI î.e.n. în locurile respective se afla colonia Tiras, o cetate-polis grecească şi greco-română avînd în aceste perioade numele respective de origine. Grecii o numeau Levcopilis, dacii - Vidava, romanii - Alba Iulia, genovezii - Moncastro sau Maurocastro, turcii - Akkerman, ruşiiBelgorod. Prima menţiune a Cetăţii Albe ca parte a Moldovei datează cu anul 1386. În 1476 a fost reconstruită de Ştefan cel Mare.

Cetatea Albă. Cetatea "Ştefan cel Mare" Cea mai veche cetate de frontieră a Moldovei. În secolul VI î.e.n. în locurile respective se afla colonia Tiras, o cetate-polis grecească şi greco-română avînd în aceste perioade numele respective de origine. Grecii o numeau Levcopilis, dacii - Vidava, romanii - Alba Iulia, genovezii - Moncastro sau Maurocastro, turcii - Akkerman, ruşiiBelgorod. Prima menţiune a Cetăţii Albe ca parte a Moldovei datează cu anul 1386. În 1476 a fost reconstruită de Ştefan cel Mare.

Cetatea Albă. Cetatea "Ştefan cel Mare" Cea mai veche cetate de frontieră a Moldovei. În secolul VI î.e.n. în locurile respective se afla colonia Tiras, o cetate-polis grecească şi greco-română avînd în aceste perioade numele respective de origine. Grecii o numeau Levcopilis, dacii - Vidava, romanii - Alba Iulia, genovezii - Moncastro sau Maurocastro, turcii - Akkerman, ruşiiBelgorod. Prima menţiune a Cetăţii Albe ca parte a Moldovei datează cu anul 1386. În 1476 a fost reconstruită de Ştefan cel Mare.

Cetatea Albă. Cetatea Ştefan cel Mare Cea mai veche cetate de frontieră a Moldovei. În secolul VI î.e.n. în locurile respective se afla colonia Tiras, o cetate-polis grecească şi greco-română avînd în aceste perioade numele respective de origine. Grecii o numeau Levcopilis, dacii - Vidava, romanii - Alba Iulia, genovezii - Moncastro sau Maurocastro, turcii - Akkerman, ruşiiBelgorod. Prima menţiune a Cetăţii Albe ca parte a Moldovei datează cu anul 1386. În 1476 a fost reconstruită de Ştefan cel Mare.

Cetatea Albă. Cetatea Ştefan cel Mare (interiorul) Cea mai veche cetate de frontieră a Moldovei. În secolul VI î.e.n. în locurile respective se afla colonia Tiras, o cetate-polis grecească şi greco-română avînd în aceste perioade numele respective de origine. Grecii o numeau Levcopilis, dacii - Vidava, romanii - Alba Iulia, genovezii - Moncastro sau Maurocastro, turcii - Akkerman, ruşii Belgorod. Prima menţiune a Cetăţii Albe ca parte a Moldovei datează cu anul 1386. În 1476 a fost reconstruită de Ştefan cel Mare.

Cetatea Albă. Cetatea Ştefan cel Mare (interiorul) Cea mai veche cetate de frontieră a Moldovei. În secolul VI î.e.n. în locurile respective se afla colonia Tiras, o cetate-polis grecească şi greco-română avînd în aceste perioade numele respective de origine. Grecii o numeau Levcopilis, dacii - Vidava, romanii - Alba Iulia, genovezii - Moncastro sau Maurocastro, turcii - Akkerman, ruşiiBelgorod. Prima menţiune a Cetăţii Albe ca parte a Moldovei datează cu anul 1386. În 1476 a fost reconstruită de Ştefan cel Mare.

Cetatea Albă. Grădina publică În capătul Grădinii se desluşeşte vag Şcoala Normală în care se pregăteau cadre profesorale.

Cetatea Albă. Portul Primele ştiri despre Portul de la Cetatea Albă datează cu prima jumătate a sec. al XV-lea. Port cu cinci bazine.

Cetatea Albă. Ruinele Cetăţii lui Ştefan cel Mare Cea mai veche cetate de frontieră a Moldovei. În secolul VI î.e.n. în locurile respective se afla colonia Tiras, o cetate-polis grecească şi greco-română avînd în aceste perioade numele respective de origine. Grecii o numeau Levcopilis, dacii - Vidava, romanii - Alba Iulia, genovezii - Moncastro sau Maurocastro, turcii - Akkerman, ruşiiBelgorod. Prima menţiune a Cetăţii Albe ca parte a Moldovei datează cu anul 1386. În 1476 a fost reconstruită de Ştefan cel Mare.

Cetatea Albă. Ruinele Cetăţii lui Ştefan cel Mare Cea mai veche cetate de frontieră a Moldovei. În secolul VI î.e.n. în locurile respective se afla colonia Tiras, o cetate-polis grecească şi greco-română avînd în aceste perioade numele respective de origine. Grecii o numeau Levcopilis, dacii - Vidava, romanii - Alba Iulia, genovezii - Moncastro sau Maurocastro, turcii - Akkerman, ruşiiBelgorod. Prima menţiune a Cetăţii Albe ca parte a Moldovei datează cu anul 1386. În 1476 a fost reconstruită de Ştefan cel Mare.

Cetatea Hotin (ro). Г. Хотин, Бесс[арабская] губ[ерния]. Крепость с Подольской стороны. Cetatea Hotinului - cel mai important edificiu din sistemul defensiv al Moldovei medievale, face parte din şirul de cetaţi, care au stat ca nişte pietre de hotar la malul Nistrului, ideea zămislirii acestei zidiri ar fi aparţinut unui vestit rege dac, care ar fi ales anume aici locul de înalţare. Dupa una din versiunile mai mult sau mai puţin intemeiate pe cercetări, documente şi mărturii de epocă, cetatea Hotinului a fost înălţată în secolul al XIV-lea, ca prin izbanda Muşatinilor să ajungă în stăpânirea Moldovei şi s-o slujească mai apoi timp de doua secole.

Chişinău. Banca oraşului Clădirea străjuită alegoric de doi lei de piatră, construită în perioada 1903-1911, ocupă colţul unui cartier, care fusese cândva rezervat pentru piaţa poliţienească, mărginit lateral de strada Vlaicu Pârcălab. Edificiul a fost realizat în stil eclectic, cu forme neoclasice şi baroce, orientare în vogă pentru clădirile publice din acea perioadă. În 1978 a fost reconstruită în Sala cu Orgă, fiind păstrate toate elementele şi formele spaţiale ale edificiului bancar.

Chişinău. Biserica Gimnaziului Nr. 2 de băieţi Fosta capelă "Sf. Împăraţi Constantin şi Elena" a Gimnaziului nr. 2 de băieţi a fost construită între anii 1898-1900 de către arhitectul eparhial M. Serotinschi. Decorul este executat în stil ruso-bizantin. Actualmente Biserica "Schimbarea la faţă a Mântuitorului".

Chişinău. Biserica romano-catolică Biserica romano-catolică a fost construită în 1840 de comunitatea romano-catolică pentru enoriaşii polonezi. Orientarea în spaţiu a catedralei este diferită de cea a bisericilor ortodoxe, apsida altarului fiind orientată spre vest, aşa cum se obişnuia în nord-estul Europei, în Polonia şi în Ţările Baltice. Arhitectura este realizată în spiritul neoclasicismului, influenţat de arhitectura Renaşterii italiene.

Chişinău. Casa Catargi Pe acest loc mai înainte se afla o casă mai veche, care a ajuns în stăpânirea căminarului Iordache Petre Catargi (1797-1871). Casa principală a fost ridicată între anii 1853-1854; autorul proiectului, atestat documentar, este arhitectul O. Gaschet. Faţadele sunt realizate în spiritul eclecticii pe baza schemei compoziţionale a clasicismului, cu folosirea elementelor arhitecturii gotice, baroce şi a Orientului Apropiat, numit stilul „Empire turque". În 1876 aici s-a oprit Marele Duce Nicolai, comandantul armatei ruse, împreună cu fiul său Nicolae (cel tânăr), iar în 1887 Alexandru al II-lea a salutat parada oştirilor care plecau pe frontul bulgar. În perioada interbelică a fost sediul unei instituţii a Ministerului Apărării Naţionale. Casa a avut de suferit în timpul războiului, fiind refăcută în 1948 după imaginile vechi păstrate.

Chişinău. Casa Eparhială a lui Serafim Casa Arhiepiscopală a fost dată în exploatare în 1911 pe actualul bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, după un proiect al arhitectului Gh. Cupcea. Se mai numea „Casa lui Serafim", în memoria arhiepiscopului Chişinăului şi al Hotinului, Serafim. Construcţie în stil neoclasic, cu elemente eclectice, între anii 1920-1939 era cunoscută drept Casa Eparhială. În 1917, în sala acestei case, şi-a ţinut lucrările Congresul I al Militarilor.

Chişinău. Casa Hertza Actualmente este Muzeul Naţional de Arte Plastice de pe bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt. A fost construit în sec. XIX-XX în stil baroc vienez. Atrage atenţia prin garnitura decorativă bogată a faţadei principale, prin basoreliefurile şi ornamentele moderne, prin sculpturile de pe fronton. Friza clădirii este decorată cu cartuşe volute şi ornamente vegetale. A aparţinut lui Vladimir Hertza, originar din colonişti germani, primar al Chişinăului şi fondatorul Ligii Româneşti în Basarabia (1919).

Chişinău. Casa lui Pronin Casa lui Pronin a fost construită la începutul secolului al XX-lea pentru regina Serbiei, Natalia Obrenovici, născută Cheşco, originară din Chişinău, de către negustorul Pronin G., originar din Orlov (Rusia). În anii interbelici a fost sediul Fundaţiei Regale, în care s-a aflat Institutul Român de Sociologie, filiala din Basarabia.

Chişinău. Casa Şvarţman Casa Şvarţman a fost înălţată pe locul unde astăzi se află casele Palatului Naţional, în a doua jumătate a sec. XIX. Este prima clădire din oraş care avea mai mult de două etaje. Mai târziu casa a aparţinut Firmei Editoriale „Şehter & Fiii".

Chişinău. Şcoala reală Şcoala Reală a fost fondată în anul 1871. Iniţial încăperile de clasă erau arendate în casele care aparţineau doamnei Foory (acestea nu s-au păstrat). În 1880, Uprava orăşenească a oferit un lot de pământ viran, iar Secţia de construcţii a confirmat proiectul clădirii, alcătuit de arhitectul V. N. Ţâganko. Construcţia a început în 1883 şi a fost finisată în 1886.

Chişinău. Costiujeni Costiujeni (astăzi orăşelul Codru, suburbie a or. Chişinău). Rădăcinile istorice ale or. Codru se trag de pe vremea lui Vasile Lupu, aflându-se pe teritoriul Mănăstirii „Sfânta Vineri". În sec. XX localitatea a cunoscut o dezvoltare vertiginoasă. Apar diverse ateliere de confecţionare a obiectelor din ramuri de salcie şi viţă-de-vie. Iar minunatele livezi şi plantaţii viticole devin cunoscute pe întreg întinsul Imperiului Rus.

Chişinău. Gara În 1870 încep lucrările pentru construirea căii ferate Chişinău-Odesa, care au fost finalizate cu puţin înaintea războiului din anii 1877-1878, când Chişinăul a fost vizitat de către Împăratul Alexandru al II-lea. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost distrusă. A fost renovată de arhitecţii L. Ciuprin şi A. Şciusev (1873-1949), ultimul fiind şi autorul Mausoleului lui Lenin din Moscova.

Chişinău. Gimnaziul de fete Gimnaziul de fete nr. 2 "Principesa Natalia Dadiani". În 1897 consilierul de stat Mitrofan Purişkevici a vândut Consiliului Gimnaziului de fete "N. Dadiani" o proprietate imobiliară. După demolarea construcţiilor vechi, în 1901 a fost construită clădirea nouă cu 2 etaje, în stilul gotic florentin, de către arhitectul A. Bernardazzi (1831-1907). A funcţionat ca instituţie de învăţământ până în 1945, după care localul a fost ocupat de diferite structuri administrative. În prezent în incinta sa se află Muzeul Naţional de Arte Plastice.

Chişinău. Gimnaziul de fete a Zemstvei Gimnaziul de fete a fost construit pe o parte a satului Hruşca, unul din cele şase sate pe moşiile cărora a fost întemeiat Chişinăul modern. Deschis în 1864 la iniţiativa clerului basarabean, în 1871 instituţia a trecut sub jurisdicţia Zemstvei Basarabene.

Chişinău. Gimnaziul Nr. 2 de băieţi Gimnaziul de băieţi nr. 2. a fost înfiinţat în 1871, împreună cu Biserica "Sf. Împăraţi Constantin şi Elena", de către profesorul D. Slavinschi. Iniţial a avut doar 4 clase, din 1884 a fost transformat în Liceul nr. 2 "M. Eminescu". De la 15 noiembrie 1919 în incinta sa a funcţionat Liceul Militar "Mihai Viteazul". Actualmente în localul dat se află Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS) al Republicii Moldova.

Chişinău. Gimnazul Nr. 1 de băieţi Gimnaziul nr. 1 s-a deschis în 1833 cu denumirea "Gimnaziul Regional" din Chişinău. Neavând propriul local, a fost amplasat în diferite case închiriate. Clădirea din imagine a aparţinut Spitalului Militar. În urma unui incendiu imobilul a fost refăcut: coloanele în stil Empire din faţa liceului au dispărut şi clădirea a căpătat aspectul pe care îl vedem în imagine. Instituţia poseda o bogată bibliotecă de cărţi şi reviste vechi ruseşti. Din 1918 este transformat în Liceul "B. P. Hasdeu".

Chişinău. Grădiniţa de copii "Iu. P. Geiking" Grădiniţa de copii "Iulia P. Geiking" a fost deschisă în octombrie 1892 de fiica generalului Petre Şumleanski (1811-1892), Iulia, născută la Sankt Petersburg în 1858, căsătorită cu generalul Al. Geiking (1852-1930), reprezentant al unei dinastii vechi de baroni din Kurleandia. Grădiniţa a fost punctul de pornire al baronesei în activitatea pedagogică.

Chişinău. Liceul de Băieţi Nr. 3 (Sfatul Ţării) Liceul nr. 3 si-a deschis uşile în 1908, în clădirea construită în 1902-1905 pe str. Livezilor (astăzi str. A. Mateevici), pentru copiii nobililor din teritoriu. În perioada 1917-1918 în clădirea respectivă şi-a avut sediul Sfatul Ţării.

Chişinău. Muzeul Zemstvei Clădirea Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a fost fondat în 1889 de Zemstva Basarabeană ca Muzeul Zoo-agricol şi al Meşteşugurilor Populare. Clădirea din imagine este al doilea sediu al muzeului. Proiectat de către arhitectul V. N. Ţâganco, este primul edificiu construit drept spaţiu muzeal. În scopul organizării unor spaţii ample, s-a apelat la arhitectura islamică. Construcţia muzeului a fost finisată în 1905.

Chişinău. Palatul de Justiţie Palatul de Justiţie a fost construit în anii '80 ai sec. al XIX-lea - una din primele clădiri construite cu destinaţie administrativă. Edificiul e realizat în stil eclectic, cu influenţa clasicismului francez.

Chişinău. Pasaj Clădirea a fost construită în 1902 pe locul unui turn de observare. Arhitectura clădirii este efectuată în stil neoclasic cu elemente gotice, autorul proiectului fiind M. Elladi, consultat de A. Bernardazzi. La primul etaj se aflau magazine frumoase, o bibliotecă, apartamentele administraţiei comunale.

Chişinău. Penitenciar Penitenciarul - clădire în stil genovez de o rară originalitate ca arhitectură, despre care vestitul geograf francez E. Reclus (1830-1905) scria: „Clădirea principală a oraşului este o uriaşă puşcărie cu patru turnuri cu dinţi, care se înalţă deasupra caselor joase". Clădirea veche a fost construită în 1813 şi i se spunea „ostrog". Fiind neîncăpătoare şi având doar 6 camere (150 locuri) în 1843 s-a purces la construcţia unei noi clădiri.

Chişinău. Porţile Sfinte Este un monument de arhitectură construit în 1841, de formă pătrată, cu 2 nivele. Proiectul a fost elaborat de către arhitectul Luca Zauşckevici, care a luat ca exemplu Arcul de Triumf din Roma. Nivelul superior este decorat în stil clasic, pe partea frontală se află un orologiu mecanic executat în Austria, în interiorul aceluiaşi nivel este montat cel mai mare clopot din oraş. Este unica poartă păstrată din cele 3 existente şi cea mai impunătoare ca mărime şi mai măreaţă ca arhitectură. A fost ridicat în cinstea victoriei asupra oştirilor otomane în războiul ruso-turc.

Chişinău. Seminarul teologic În decembrie 1813 a fost construită clădirea cu două etaje a Seminarului Teologic, amplasat pe teritoriul acordat Mitropoliei, la colţul cartierului, mărginit de străzile Aleksandrovskaia (actualmente bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt) şi Seminarskaia (actualmente str. Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni). La sfârşitul secolului al XIX-lea această clădire ajunsese într-o stare deplorabilă şi a fost luată decizia de a o înlocui cu alta nouă, pentru care a fost ales drept loc acelaşi cartier, la colţul opus, orientat cu faţada principală spre strada Kievskaia (în prezent str. 31 August 1989). Construcţia a fost finisată în 1902. Autorul proiectului a fost arhitectul V. Elkaşev din Sankt Petersburg. Primul rector al instituţiei a fost Petru Cuniţchi. Organizarea procesului de instruire era asemănătoare celei de la Academia Kievo-Moghileană. Actualmente clădirea aparţine Bibliotecii Naţionale.

Chişinău. Spitalul "Regina Maria" Spitalul "Regina Maria" cu ambulatoriu aparţinea Comunităţii Surorilor de Caritate din Hîrboveţ. Arhitectura corespunde stilului modern, cu detalii specifice şi pentru stilul eclectic, aspect pe care clădirea l-a obţinut în 1910. Intrarea principală reprezintă o faţadă îngustă, alcătuită din trei axe. Centrul compoziţional este un rezalit, cu un contur plastic, în care sunt concentrate elementele importante - uşa intrării, ridicată pe trepte monumentale, balconul-tribună de deasupra, fereastra în segment de cerc pentru iluminarea şi aerisirea podului.

Chişinău. Strada Alexandru cel Bun. Porţile Sfinte Str. Alexandru cel Bun (1877-1924) era partea cea mai frumoasă a oraşului. A avut mai multe denumiri: la începutul sec. XIX - str. Millionnaia; din anii ’40 ai sec. XIX până în 1877 - str. Moskovskaia; 1924-1944 - bd. Alexandru cel Bun; 1944-1952 - str. Lenin; până în 1990 - bd. Lenin; actualmente bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt. Pe principala arteră a oraşului erau şi sunt amplasate cele mai importante obiective de menire socială, politică, economică şi culturală, având aspect european. Mijlocul străzii era plantat cu copaci, alcătuind un bulevard de o frumuseţe rară, asemănător străzilor oraşelor caucaziene.

Chişinău. Strada Puşkin Puşkinskaia uliţa (azi str. A. Puşkin). În sec. XIX se numea str. Gubernskaia şi Arhireiskaia, din 1899 până în 1924 - str. Puşkin, 1924-1944 - str. Carol I, din 1944 - str. A. Puşkin. A fost una din străzile principale ale oraşului, unde se aflau edificii cu funcţie socială de importanţă urbană şi regională.

Chişinău. Vila L. S. Cerkes Vila L. S. Cerkes

Comunitatea "Crucea Roşie Hîrboveţ". Chişinău Comunitatea Surorilor de Caritate "Crucea roşie a Mănăstirii Hârbovăţ" a fost înfiinţată în 1905. Complexul de caritate a fost construit în 1907-1909 pe terenul ce aparţinea Mănăstirii "Sf. Mormânt", fiind compus din trei clădiri cu două etaje şi cinci clădiri cu un etaj. Clădirea comunităţii a fost proiectată în stil eclectic încă în primul deceniu al sec. XX de către arhitectul P. Asvadurov. În 1940 clădirea se afla în proprietatea Ministerului Sănătăţii. După cel de-al Doilea Război Mondial a fost transformată în Direcţia curativă sanatorială nr. 4, ulterior în Clinica Sanatorială Republicană.