Bender. Strada Andreev Până în 1908 s-a numit astfel, apoi Haruzinscaia între anii 1908-1918 şi Regina Maria din 1918 – 1940. După 1940 se numeşte str. Lenin, fiind cea mai principală arteră din oraş. Prima atestare documentară începe cu un document din anul 1408 pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun, însă oraşul e mult mai vechi cu denumirea de Teghineachciou ca sub dominaţia tucească să se numească Bender, adică port.

Casa noastră din Chişinău "Casa Noastră" a adăpostit, în timpul revoluţiei (1917-1918), sediul Consiliului de Miniştri al Republicii Democratice Moldoveneşti.

Chişinău. Casa Catargi Pe acest loc mai înainte se afla o casă mai veche, care a ajuns în stăpânirea căminarului Iordache Petre Catargi (1797-1871). Casa principală a fost ridicată între anii 1853-1854; autorul proiectului, atestat documentar, este arhitectul O. Gaschet. Faţadele sunt realizate în spiritul eclecticii pe baza schemei compoziţionale a clasicismului, cu folosirea elementelor arhitecturii gotice, baroce şi a Orientului Apropiat, numit stilul „Empire turque". În 1876 aici s-a oprit Marele Duce Nicolai, comandantul armatei ruse, împreună cu fiul său Nicolae (cel tânăr), iar în 1887 Alexandru al II-lea a salutat parada oştirilor care plecau pe frontul bulgar. În perioada interbelică a fost sediul unei instituţii a Ministerului Apărării Naţionale. Casa a avut de suferit în timpul războiului, fiind refăcută în 1948 după imaginile vechi păstrate.

Chişinău. Casa Eparhială a lui Serafim Casa Arhiepiscopală a fost dată în exploatare în 1911 pe actualul bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, după un proiect al arhitectului Gh. Cupcea. Se mai numea „Casa lui Serafim", în memoria arhiepiscopului Chişinăului şi al Hotinului, Serafim. Construcţie în stil neoclasic, cu elemente eclectice, între anii 1920-1939 era cunoscută drept Casa Eparhială. În 1917, în sala acestei case, şi-a ţinut lucrările Congresul I al Militarilor.

Chişinău. Casa lui Pronin Casa lui Pronin a fost construită la începutul secolului al XX-lea pentru regina Serbiei, Natalia Obrenovici, născută Cheşco, originară din Chişinău, de către negustorul Pronin G., originar din Orlov (Rusia). În anii interbelici a fost sediul Fundaţiei Regale, în care s-a aflat Institutul Român de Sociologie, filiala din Basarabia.

Chişinău. Casa Şvarţman Casa Şvarţman a fost înălţată pe locul unde astăzi se află casele Palatului Naţional, în a doua jumătate a sec. XIX. Este prima clădire din oraş care avea mai mult de două etaje. Mai târziu casa a aparţinut Firmei Editoriale „Şehter & Fiii".

Chişinău. Strada Alexandru cel Bun. Porţile Sfinte Str. Alexandru cel Bun (1877-1924) era partea cea mai frumoasă a oraşului. A avut mai multe denumiri: la începutul sec. XIX - str. Millionnaia; din anii ’40 ai sec. XIX până în 1877 - str. Moskovskaia; 1924-1944 - bd. Alexandru cel Bun; 1944-1952 - str. Lenin; până în 1990 - bd. Lenin; actualmente bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt. Pe principala arteră a oraşului erau şi sunt amplasate cele mai importante obiective de menire socială, politică, economică şi culturală, având aspect european. Mijlocul străzii era plantat cu copaci, alcătuind un bulevard de o frumuseţe rară, asemănător străzilor oraşelor caucaziene.

Chişinău. Strada Puşkin Puşkinskaia uliţa (azi str. A. Puşkin). În sec. XIX se numea str. Gubernskaia şi Arhireiskaia, din 1899 până în 1924 - str. Puşkin, 1924-1944 - str. Carol I, din 1944 - str. A. Puşkin. A fost una din străzile principale ale oraşului, unde se aflau edificii cu funcţie socială de importanţă urbană şi regională.